Ghid Turistic Romania

Mănăstirea Putna este un lăcaş monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti. A fost supranumită “Ierusalimul Neamului Românesc” (M.Eminescu).

Mănăstirea se află la 33 km de oraşul Rădăuţi, în nordul Moldovei. 

Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise şi au fost realizate miniaturi preţioase. Lăcaşul deţine un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

 Istoric
Potrivit vechilor cronici moldoveneşti, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ştefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 şi s-a terminat în 1469. Incinta, turnul de la intrare şi fortificaţiile au fost terminate în 1481. Biserica fiind devastată de oştile lui Timuş Hmelniţki, lucrările de recontruire au fost începute de voievodul Gheorghe Ştefan (1653 – 1658) în 1654 şi terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija (1661 – 1665) , în 1662. Mănăstirea a fost restaurată în 1756 – 1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, cînd s-a refăcut acoperişul după planurile arhitectului Romstörfer, şi, mai recent, în perioada 1961 – 1975.

Arhitectura

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter şi etaj, pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviţă, despre aceasta dând mărturie şi stema de pe faţada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei şi ale Ţării Româneşti. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici şi cu alţi participanţi la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcţie se numeşte „Turnul Eminescu“.

Tot pe latura de est este situat şi Turnul clopotniţei construit în anul 1882.Paraclisul mănăstirii, aşezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniţă deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spaţii. Paraclisul a fost pictat în tehnica “a fresco” în perioada 1980-1984 de artiştii-fraţi Mihail şi Gavril Moroşan, stareţ fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac. Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de habsburgi. Lucrările de reconstrucţie au fost începute şi supravegheate, în mare parte, de către Prea Fericitul Părinte Teoctist pe timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.

Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ştefan este Turnul Tezaurului a cărui construcţie a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt locaş. Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice iniţiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniţă, naos şi altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice şi renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele două uşi laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Uşa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care aminteşte de lucrările de reconstrucţie ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ştefan şi Eustratie Dabija.

Din camera mormintelor (gropniţa) trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit, în secolul XVII, peretele desparţitor specific liniei arhitectonice ştefaniene. La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăseşte şi în ornamentaţia interioara. 

Chilia lui Daniil Sihastrul 

Daniil Sihastru a fost o personalitate monahală remarcabilă. Contemporan cu Ştefan cel Mare (1457-1504), Daniil Sihastru s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi. Din botez s-a numit Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi. După un timp, s-a retras la Schitul Sfântul Lavrentie de lângă satul Vicovu de Sus, unde a primit numele de Daniil. Simţind nevoia de mai multă linişte, se retrage la Putna, pe malul pârâului Viţeul. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis. Se mai văd şi azi pridvorul, naosul şi altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie.Aici a venit Ştefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuseni, pustnicul Daniil proorocind că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a şi întâmplat în anul 1457.

Tot la îndemnul lui Daniil Sihastru, Ştefan cel Mare construieşte Mănăstirea Putna în anul 1466. După sfinţirea, în 1470, a acestui lăcaş, se retrage la Voroneţ, pe malul pârâului Corbului, sub stânca Şoimului, unde îşi continuă viaţa monahală.

La Voroneţ îl vizitează din nou Ştefan cel Mare, după înfrângerea de la Războieni din 1476, consultându-l. Daniil Sihastru îl sfătuieşte să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a şi întâmplat. În amintirea acestei victorii, în anul 1488 Ştefan cel Mare construieşte Mănăstirea Voroneţ. După sfinţirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire. Aici îşi petrece ultima parte a vieţii, până în anul 1496, când decedează, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneţ.

 
Intrarea chiliei Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorinţa lui Ştefan cel Mare stă scris: “Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”