Ghid Turistic Romania

Muntii Rarau-Giumalau fac parte din Muntii Bucovinei, fiind situati in nordul Carpatilor Orientali, in bazinele hidrografice superioare ale Moldovei si Bistritei.

Sunt marginiti la nord de depresiunea Campulung Moldovenesc si de Obcinele Bucovinei, reprezentate de Obcina Mestecanisului si Obcina Feredeului, spre est de Obcina Voronetului, iar spre sud-est de muntii Stanisoarei. In sudul lor se afla muntii Bistritei; in sud-vest depresiunea Tara Dornelor, strajuita de masivul vulcanic al Calimanului; in vest Obcina Suhardului si muntii bargaului, iar spre nord-vest se profileaza la orizont crestele alpine ale muntilor Rodnei.

Muntii Rarau-Giumalau sunt delimitati la nord-vest de valea Putnei si de saua sau pasul Mestecanisului, care le separa de Obcina Mestecanisului, apoi la nord de valea Moldovei. Spre rasarit, fata de Obcina Voronetului, cele doua masive sunt limitate de vaile a doua paraie: sandru si Slatioara. Spre sud-est, dincolo de aliniamentul valea Chiril-curmatura Prislopului si paraul Hogea se desfasoara culmile prelungi ale muntilor Stanisoarei.

La est, valea Bistritei Aurii constituie limita spre Obcina Suhardului, iar la sud, de la confluenta cu raul Dorna, valea Bistritei separa cele doua masive de muntii Bistritei. Bazinul depresionar Pojorata si depresiunea Campulung Moldovenesc se onscriu in aria geografica a muntilor Rarau-Giumalau, delimitandu-I de Obcinele Bucovinei.

In aceste limite, muntii Rarau-Giumalau au o suprafata de circa 375 kmp. Distantele cele mai mari sunt pe directia nord-sud, 21 km, intre Vatra Dornei si Pojorata, si pe directia vest-est, 28 km, intre Iacobeni si Slatioara. Altitudinile maxime se afla in muntele Giumalau-1857m si in muntele Rarau-1651m.

Masivul Rarău adăposteşte în partea nordică una din cele mai interesante forme geologice din lanţul Carpaţilor Orientali, cunoscută sub numele de Pietrele Doamnei. Accesul în zonă se poate face fie din oraşul Câmpulung Moldovenesc, fie prin localităţile Pojorâta, Mestecăniş, Slătioara sau Chiril.
Cabana Rarau ** este situata apropae de varful cu acelasi nume dinnmasivul Rarau Giumalau, la altitudinea de 1520 m, in apropierea celebrei formatiuni de stanci “Pietrele Doamnei”, intr-un peisaj de o frumusete si de un pitoresc aparte.

Căi de acces:

- Cậmpulung – Izvorul Alb – Cabana Rarău – 14 km, autoturism 4 x 4.
- Cậmpulung – Pojorậta -  Cabana Rarău – 22 km – drum cu pietris.
- Vatra Dornei – Chiril – Cabana Rarău – 35 km, auto cu garda mai inalta.

Foto – Pietrele Doamnei 

Denumirea stâncilor Pietrele Doamnei provine, se pare, de la faptul că, pe vremea lui Petru Rareş — care a găsit aici adăpost sigur pentru familia sa – doamna, soţia sa, se urca deseori pe stânci şi scruta zorile în aşteptarea soţului. Din punct de vedere peisagistic, această rezervaţie se prezintă ca o piesă unică în Carpaţi. Spre sud se învecinează cu Pietrosul Bistriţei, spre vest cu Giumalăul, spre nord cu muntele Tomnatec, iar spre est se întind pajiştile Todirescu din preajma codrului secular Slătioara. Ca un fapt inedit, semnalăm o ninsoare căzută pe timp de vară, în zilele de 21–22 Iunie 1910.

Întreaga zonă reprezintă calcare cu încrustaţii de corali, amoniţi, alge marine, elemente care formau mari recife, acum 140 milioane de ani, în perioada cretacică, când acest teritoriu a fost acoperit de mările calde ale oceanului. În perimetrul rezervaţiei, pe povârnişul sudic, se află  Peştera Liliecilor, peşteră care din cauza turismului haotic şi destructiv necesită protecţie maximă.

Vegetaţia lemnoasă este reprezentă în principal de molid, alături de care se găsesc diseminate: plopul tremurător, salcia căprească, scoruşul, mesteacănul. Dintre endemismele (specii unicat), aici întâlnim : micsandră sălbatică (Erysimum wittmanii subsp. wittmanii), guşa porumbelului (Silene mutans, subsp.), clopoţelul (Campanula carpatica), margareta (Chrysantheumum rotundifolium), Ranunculus carpaticus, Melamporum saxsum, cimbrişor (Thynus comosus), păiuş (Festuca carpatica), Dentarea glandulosa.

Pe stânci se întâlnesc floarea de colţ (Leontopodium alpinum), jnepanul (Pinus mugo) şi relictul argentica (Dryas octopetala).

Ion Nemeş descoperă două specii noi pentru fauna ţării dintre microlepidoptere: Cnephasia articolana şi Chlorochysta cotrata (formă strigulată), fluturi mici de un deosebit interes ştiinţific.

Fauna este bine reprezentată (urs, lup, cocoş de munte, cerb nobil, căprior…) fiind o caracteristică a zonei montane. Deoarece statutul de rezervaţie al aceste zone este adesea încălcat prin acţiuni umane distructive care duc la degradări ireversibile ale peisajului, este absolut necesar şi civilizat ca turiştii să respecte zonele de campat, amenajate lângă motelul Rarău, să parcheze maşinile până la cabană şi să facă focul pe vechile vetre şi în locuri special amenajate.

Turnurile Pietrelor Doamnei si privelistea asupra Virfului Rarau rasplatesc din plin efortul de a ajunge pina aici. De la hotel, urmind spre vest o poteca printre brazi, ajungem la Piatra Soimului, unde se afla un loc amenajat cu banci si imprejmuire metalica, pentru a putea lasa privirea sa rataceasca in voie asupra Giumalaului si Vaii Moldovei.

Foto – Piatra Soimului 

Asupra originii toponimului Rarău sunt încă discuţii: localnicii îl explică prin terenul frământat, cu grehotişuri, greu de străbătut – din construcţia la rău a luat naştere Rarău, iar academicianul Iorgu Iordan reluându-l pe Tikton, atribuie numele unei păsări, şoimului, explicaţie plauzibilă, ţinând cont că în zonă este o stâncă calcaroasă care se numeşte Piatra Şoimului. Alte ipoteze sunt mai puţin vehiculate.