Manastirea Feredeu
Manastirea Feredeu este asezata pe un deal, la altitudinea de 427 m. si este înconjurata de o padure foarte deasa. Lacasul de cult a fost ridicata , în imediata apropriere a izvorului care poarta denumirea si a manastirii, izvor foarte cunoscut si apreciat de catre locuitori din asezarile din Muntii Zarandului precum si din cele ale podgoriei Aradului, care se întinde între localitatile Radna – Lipova si pâna lânga Pâncota.
Existenta unui asezamânt monahal la Feredeu este mentionat pentru prima data în urma cu mai bine de 215 ani, când în imediata apropiere a locului unde a fost înaltata manastirea , se afla un schit cu un paraclis lânga un izvor cu apa, facatoare de minuni. Dupa unele informatii care sau transmis din generatie în generatie, rezulta, ca schitul, acest asezamânt monahal, a existat si în perioada anilor când o buna parte din teritoriile de pe Valea Muresului Inferior, din Banat precum si din Tara celor trei Crisuri sau aflat sub stapânirea turcilor pâna în jurul anilor1699 când a fost încheiata Pacea de la Karlowitz.În perioada acelor ani, la schitul de la Feredeu a trait un calugar pe numele Filimon, care a fost ucis de catre turci înainte sa paraseasca aceasta regiune, pentru faptul ca de nenumarate ori a cerut cu crucea în mâna ridicata de-asupra capului cotropitorilor pagâni sa paraseasca aceste meleaguri.
În primi ani din secolul XX, la initiativa profesorului Nicolae Bâru , au fost demarate primele demersuri în vederea preluari de catre credinciosi din asezarile situate în jurul Siriei, a schitului si paraclisului de la Feredeu.În ziua de 12 mai 1920, Nicolae Bâru, proaspat hironit preot, însotit de câteva sute de credinciosi ortodocsi, au urcat la Schitul de la Feredeu si în cadrul unei ceremonii religioase au sfintit apa izvorului. În cursul anului 1926, acelasi parinte Nicolae Bâru, a înaintat o scrisoare Episcopului Aradului Grigore Gh. Comsa în legatura cu acest izvor. La rândul Episcopul Grigore Gh. Comsa, a solicitat sa fie informat detailat asupra modului cum se va putea folosi acest izvor în slujba biserici si a credinciosilor.
Ca urmare a acestor demersuri, protoiereul Mihail Lucuta de la Oficiul Protopopesc din Siria, a facut cunoscut episcopului o serie de date si informatii în legatura cu izvorul de la Feredeu propunând în acelasi timp si începerea si derularea unor lucrari în vederea amenajari izvorului precum si construirea unui schit aici.
Comitetul Urbarial din Siria a repartizat o parcela de teren în vederea construiri unei capele si o cantitate însemnata de material lemnos pentru constructii. În data de 11 aprilie 1931un numar de aproape 500 de credinciosi români, din satele si comunele din podgoria Aradului, au tinut sa participe la ceremonia religioasa cu ocazia depuneri pietrei de temelii, a paracliseului având hramul “ Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Dintr-un document din acei ani, rezulta ca în ziua de 11 aprilie 1937, la schitul reînfiintat de la Feredeu a fost instalat primul staret cu numele de Pahomie.
Aceasta mentionare, duce la concluzia ca viata monahala a existat aici pe aceste meleaguri de la poalele Muntilor Zarand, înca de la începutul secolului al XVIII-lea si pâna în momentul aparitiei Decretului 410/1959, când ca si multe alte manastiri de pe cuprinsul patriei noastre, la fel ca si cel de la Feredeu au fost închise sau pur si simplu desfiintate de catre autoritatile statului totalitar comunist, ce sa instalat la conducerea tarii în urma cu mai bine de 15 ani. Pâna la acest tragic si dureros eveniment care a marcat viata multor credinciosi, la Feredeu au fost câte 2-3 calugari precum si Ieromonahul Iosif Mazenco.
Cu toate aceste masuri de represiune îndreptate împotriva tuturor credinciosilor din patria noastra, ortodocsi, greco – catolici, romano – catolici, reformati, luterani si de alte confesii religioase, la Feredeu se mai oficiau în mod sporadic totusi slujbe religioase, de catre o serie de preoti din asezarile din împrejurime, mai ales de Ziua Crucii.
PS Episcopul Aradului si Hunedoarei, Timotei Seviciu în anul 1986 a avut initiativa reînfiintari Schitului de la Feredeu. În cursul aceluiasi an, în ziua de 7 august sub conducerea PC Ieromonahului Ilarion Tauceanu, au demarat lucrarile de reparatii, renovare si refacerea biserici si a paraclisului, care timp de aproape doua decenii au fost distruse în cea mai mare parte.
În cadrul acestor ample lucrari de constructii, fosta cladire a vechi biserici a fost extinsa si reconstruita în întregime, iar vechiul izvor a fost reamenajat pe directia nord-vest, la o distanta de 5-6 m. de absida noului lacas religios.
Noua biserica are forma unei cruci, fiind compartimentata cu altar, naos, pronaos si pridvor închis, iar catapeteasma a fost confectionata din lemn masiv de stejar sculptata. Fatadele exterioare a lacasului religios sunt tencuite si vopsite foarte simplu în culoarea alba. Pictura interioara a fost realizata în anul 1990, in tehnica de fresca de catre pictori Radu si Alexandra Jitaru
Concomitent au mai fost construite o serie de cladiri anexe, cladirea staretiei compusa din un numar de patru încaperi, o cladire cu parter si un etaj si coridor, unde au fost amenajate la fiecare nivel un numar de opt chilii. A fost construita de asemenea doua constructii în forma de trapez, una de dimensiuni mai mari, iar cea de-a doua de dimensiuni mai reduse, unde a fost amenajata si o bucatarie, precum si o alta cladire cu înca doua chilii.
Drumul de acces se îndreapta spre manastire, în urcus sustinut, este relativ anevoios, obositor si necesita pentru a fi strabatut un efort fizic relativ de mare.
În anul 1992 pe valea unde se deruleaza drumul de acces , la o distanta de cca. 2-2.5 km. de manastire sa construit un sectorul administrativ – gospodaresc, metocul manastiri. Pentru credinciosi care nu avea posibilitatea din diferite motive sa urce pâna la manastirea din deal, sa construit aici o biserica, având hramul “ Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanu “ Dintre marile personalitati ale lumii vechi amintite în Vechiul Testament, cea mai luminoasa este figura Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanu, care a trait în urma cu mai bine de 850-900 de ani înaintea lui Cristos, în vremea regilor Ahas si Josafat, fiind nascut din neamul lui Aaron în tinutul Galaad – Tesvi, pe care biserica i-a trecut în rândul sfintilor ei, pentru faptele lui mari si minunate, fiind înzestrat de Dumnezeu, cu puteri deosebite, unicul proroc din Vechiul Testament, cinstit cu mare veneratie de traditii, religioase românesti si reprezentat în iconografie întotdeauna într-un car de foc.
I se mai spune “ Ilie cel cu nume mare “ iar în Cartea patra a Regilor este numit “Omul lui Dumnezeu” drept si temator, care a fost rapit la Cer, cu trupul într-un car de foc, care n-a dat tribut morti trupesti si care a fost cinstit pe Muntele Taborului, contemplând chipul de slava a lui Iisus în clipa minunatei Schimbari la Fata ( Matei 17, 3).
Crestinatatea ortodoxa româneasca îl cinsteste în mod deosebit, vazând în el forta nepotolita a naturi care stapâneste fulgerele si tunetele si care aduce ploi binefacatoare holdelor, oamenilor si tuturor vietatilor.
Altarul si naosul noului lacas religios sunt spatioase si excelent luminate. Catepeasma, Tetrapodul, stranele cântaretilor, tronul arhieresc si stranele credinciosilor sunt si aici executate din lemn de stejar masiv. Deasupra pridvorului a fost înaltata o turla oarba în forma patrata.
Lucrarile de sculptura au fost realizate de catre renumitul mester Vasile Gavriloaia din Humulesti lui Ion Creanga.
Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române, în ziua de 23 februarie 2000, a hotarât transformarea schitului de la Feredeu în manastire, staret fiind parintele Ilarion Tauceanu, cel care în urma cu mai bine de 14 ani i s-a încredintat conducerea lucrarilor de constructii, prin grija si priceperea caruia a fost reconstruit în totalitate complexul monahal de la Feredeu.