Ghid Turistic Romania

Cetatea Colt, asezata pe o stanca la intrarea in defileul Rausorului, jud. Hunedoara, este semnalata documentar sin sec. XIV. Ea a apartinut familiei cneziale Candea din Rau de Mori. Ridicata in scopuri de aparare, cetatea nu a indeplinit niciodata acest rol.

Cnejii din tara Hategului, de origine romana, au avut un rol important in construirea bisericilor si manastirilor din zona. Una dintre primele manastiri atestate pe teritoriul Romaniei a fost ctitorita de cneazul Cande, langa una dintre cetatile sale aflate la poalele Retezatului. Manastirea si cetatea Colt sunt inconjurate de fascinante povestiri si un mister aparte.

Amplasata pe un colt de stanca, cetatea impresioneaza prin tainica sa impozanta. De plan neregulat, adaptat formei de relief, prevazuta cu un donjon masiv constituie cea mai puternica cneziala din Transilvania. Datorita aspectului cetatii si numeroaselor coincidente toponimice, a fost lansata ipoteza ca aceasta ar fi sursa de inspiratie a romanului “Castelul din Carpati”, al lui Jules Verne, cetatea avand rol de refugiu. Criticii care au studiat opera lui Jules Verne au ajuns la concluzia ca scriitorul a facut o calatorie în Transilvania si a fost insotit de o femeie frumoasa din Homorod. Se presupune ca aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne si ca aceasta poveste a lor s-ar fi consumat în camerele castelului din Carpati. 

Localnicii stiu povestea unei fete de 17 ani care si-ar fi lasat mirele, in toiul pregatirilor de nunta si a fugit de la parinti. O chema Luiza, iar Jules Verne ii spunea, “unica sirena”. Viata i-a despartit pe cei doi. Luiza a fost nevoita sa se casatoreasca, pana la urma, cu altcineva, si a plecat cu intreaga familie la Bucuresti. Dragostea lor s-a consumat apoi în scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A ramas insa vie pentru scriitor.

Dupa 1870, atat cetatea, cat si biserica au fost parasite datorita maghiarizarii familiilor nobiliare din zona si trecerea acestora la catolicism sub presiunea Budapestei.

Astazi se pote vedea doar zidurile care sunt doar ramasitele unei cetati impunatoare care in 1501 statea semeata impotriva invadatorilor cotropitori. Ceea ce a ramas din acest loc misterios este doar curtea cetatii care inca se mai inalta si astazi deasupra abruptului unde demult veghea un turn patrat de unde se trage si numele constructiei.

Biserica Colt

Biserica Colt este situata in satul Suseni al comunei “Raul de Mori” din judetul Hunedoara. Biserica functioneaza ca schit cu obste de calugari si poarta hramul “Duminica Tuturor Sfintilor”. Tot aici se gaseste si Cetatea Colt, aflata astazi intr-o totala stare de ruina. 

Rau de Mori este o straveche asezare de cneji romani, locul de origine al familiei Candea, amintita la inceputul veacului al XIV-lea, care a avut un mare rol in viata sociala si politica a Transilvaniei si tinutului Hateg.

Cnejii din tara Hategului, de origine romana, au avut un rol important in construirea bisericilor si manastirilor din zona. Una dintre primele manastiri atestate pe teritoriul Romaniei a fost ctitorita de cneazul Cande, langa una dintre cetatile sale aflate la poalele Retezatului.

Pe drumul ce duce de la localitatea hunedoreana Rau de Mori spre Rausor, una dintre portile de intrare in Parcul National Retezat, se afla ruinele cetatii Colt, si biserica cu acelasi nume. Cetatea, cocotata in varful unei stanci ce strajuieste drumul si biserica de piatra l-au inspirat pe Jules Verne sa scrie romanul “Castelul din Carpati”.

Manastirea si cetatea Colt sunt inconjurate de fascinante povestiri si un mister aparte. Castelul, subiect al romanului “Castelul din Carpati” al lui Jules Verne, avea rol de refugiu, a fost construit in jurul anului 1280.

Biserica si Cetatea apartin Familiei Candestilor. Biserica a fost construita la inceputul secolului al XIV-lea, intre anii 1310-1315 si se remarca din doua elemente deosebite: in primul rand prin amplasarea unui turn peste altar si apoi prin resturile de pictura murala din interior. Inca de la inceput, biserica de aici a fost ortodoxa.

Biserica Colt – scurt istoric

Traditia locului, sustinuta si de sapaturile arheologice, demonstreaza ca, in trecutul indepartat, a existat in aceste locuri viata monahala. Cativa sihastri s-au asezat aici in a doua jumatate a secolului al XV-lea si au intemeiat o mica pustniceasca, cunoscuta sub numele de “Raul de Mori”. Mica asezare sihastra de aici tinea aceeasi randuiala de viata duhovniceasca ca la Manastirea Prislop, sub a carei influenta se afla.

In prima jumatate a secolului al XVII-lea, calvinii i-au izgonit pe calugari din manastire. Aici a fost descoperit mormantul unui egumen pe a carui piatra funerara – care se pastreaza si azi – este inscris numele de “popa Kir Ghenadie”. In secolele XVI-XVII, au vietuit aici calugari. In apropiere se intinde o vale cunoscuta sub numele de “Valea Calugarilor”.

In arhiva familiei Kendefi s-a pastrat, pana in secolul al XVIII-lea, un document care-l numea Nicodim pe Nicolae, fiul lui Ioan Candea din Raul de Mori, numele de Nicodim fiind de rezonanta monahala. Tanarul Nicolae Candea a trait in secolul al XIV-lea.

Dupa alungarea calugarilor de catre calvini, manastirea ajunge in paragina. In urma Revolutiei din anul 1989, Episcopia Aradului a hotarat sa reinfiinteze viata monahala la Cetatea Colt, dar abia in anul 1995 schitul a capatat viata, prin formarea primului nucleu de calugari. Conducerea obstii i-a fost incredintata ieromonahului Calinic.

Biserica din piatra, ctitorita in secolul al XIV-lea de familia Candestilor, a fost transformata in grajd de animale in perioada comunista, ajungand intr-o stare de degradare totala.

Obstea manastirii a trecut si ea prin mari greutati, in special financiare, ca sa-i poata reda adevaratul statut. Au fost inaltate zidurile, pentru ca ramasese in picioare numai turnul, s-a facut sarpanta acoperisului si a fost acoperita, apoi s-a tencuit in interior si a fost inzestrata cu obiectele de cult.

Pentru viata monahilor de aici, langa biserica a fost ridicata o constructie din zid, cu cinci chilii si bucatarie. Biserica, fiind construita la o altitudine de 60 de metri fata de drumul de circulatie pietruit, pana la aceasta s-a construit o scara de beton.